Despre proiect

Scopul general al proiectului Centre Comunitare de Învățare Permanentă este de a îmbunătăți accesul la educație pentru adulții dezavantajaţi din mediul rural, prin înființarea a 4 Centre comunitare de învățare permanentă în Regiunea Vest din România: Timiș, Hunedoara, Caraș-Severin, Arad. Organizația aplicantă și coordonatorul proiectului este Institutul Român de Educație a Adulților, cu următorii parteneri: Federația Elvețiană pentru Educația Adulților (SVEB), Funaţia Româno-Germană (FRG), Fundația Centrul de Asistență Rurală (CAR).

Informații de referință

Disparitățile dintre zonele rurale și urbane reprezintă o realitate a spațiului și a contextului românesc. Populația rurală reprezintă 45,1% din totalul populației cu 9,7 milioane de persoane. Printre problemele cheie cu care zonele rurale se confruntă, putem menționa standardul scăzut al calității vieții, venituri mici, servicii slab dezvoltate, infrastructura deficitară și cel mai important nivelul scăzut de educație în rândul populației.

În ceea ce privește nivelul de educație, doar 1% din populația rurală au studii superioare, comparativ cu 9% în mediul urban; mai mult de 7% din populația rurală nu au finalizat o școlarizare formală, comparativ cu mai puțin de 2% în mediul urban. Ponderea nivelului scăzut de educație între populația rurală activă este de 1,8 ori mai mare decât cota respectivă în populația totală. Sistemul de învățământ din mediul rural nu oferă șanse egale sistemului de învățământ din orașe. Există foarte puține licee și instituții de post-liceale în zonele rurale. Unitățile școlare din sate sunt slab echipate și sunt dețin material didactic precar. Tehnologia IT este foarte rar întâlnită în școala din mediul rural și echipamentele pentru învățământul tehnic și de ucenicie sunt învechite ori lipsesc în totalitate.

În general, calitatea învățământului rural este mai mică decât în ​​mediul urban, datorită dificultăților în atragerea celor mai buni profesori și problemelor de finanțare. La acestea se adaugă dificultatea cu care se confruntă populația rurală de a progreseaza spre învățământul superior drept urmare statisticile arată că numai între 1-3% din populația rurală dețin un nivel de educație superior. În general, învățământul populației rurale se oprește la nivelul gimnazial rezultatul fiind că acești oameni vor cu greu un alt loc de muncă în afara celui de muncitor necalificat.

Dincolo de școală, există foarte puține șanse disponibile pentru formare continuă sau formare profesională iar oportunitățile de învățare pe tot parcursul vieții sunt aproape inexistente. Sistemul de învățământ se dorește a fi adaptat pentru a putea răspunde provocării de diversificare a economiei rurale. Prin urmare, trebuie menționată importanța formării pe tot parcursul vieții pentru adulții din mediul rural prin acordarea unei atenții speciale din partea oficialităților. În Programul Național de Dezvoltare al Guvernului, dimensiunea formării continue rurale lipsește, accentul fiind pus mai mult pe efortul propriu al firmelor (în principal cele din mediul urban) să recalifice angajații, o obligație prevăzută în Codul muncii. De asemenea, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) furnizează programe de formare pentru șomeri, prin cele 13 sucursale regionale. Dar din moment ce acestea sunt situate în capitalele de județ, ele nu reprezintă o soluție pentru persoanele din mediul rural în căutarea unei noi calificări.

Date comparative cu privire la participarea la educația adulților din România ne situează pe ultimele locuri din Europa. Având o medie de cca. 1,6% participanți la educație adulți, comparativ cu 12% media europeană, de mai mulți ani România nu reușește să depășească această cotă de participare foarte scăzută.

În plus, 1,6% sunt în majoritate persoane cu un nivel ridicat de educație și/sau calificare. Grupul major ce lipsește din statisticile privind participarea la educația adulților este exact cel care ar avea nevoie de cele mai multe ori acces la educație și formare profesională continuă: grupul de adulți cu nivel scăzut de educație și / sau de calificare, angajați în mediul rural, lucrătorii peste 40 de ani etc.

În ultimii ani au existat mai multe inițiative, programe și proiecte, publice și private, finanțate de UE sau guvern, care vizează depășirea disparităților economice și sociale în zonele rurale, prin încurajarea creării de întreprinderi mici și mijlocii, antreprenoriat etc. Din păcate, foarte puține dintre aceste inițiative au pus un accent clar pe nevoia de a dezvolta în primul rând resursele umane prin o educație a adulților corespunzătoare.